La Mc bă!

- Ethan facem asa. Ia-ma de mana si strangema cat poti tu de tare, daca simti ceva, ii spun si ii dau un pumn cat pot eu de tare, sub rana.
Daca simtea sub rana, atunci mai era cale de vindecare.

-Au!tip. Vrei sa ma paralizezi de tot?tip la el.

- Daca ma vei asculta, eu te voi face sa mergi pe picioare din nou, dar nu iti vei mai folosi niciodata la maxim piciorul si cand stimti frica, patesti ca mine si mana mea stanga, ii spun, privind atent in ochi.

-Adica o sa-mi tremure piciorul?il intreb ridicand o spranceana. Dar nu o sa-mi fie niciodata frica asa ca nu am sa patesc nimic!zambesc.

- Asa am spus eu, dar m-am inselat. Ethan, eu stiu mai bine, fiindca am patit la fel, cand am avut 7 ani, ii spun, prividu-l in ochi.

-Aveai 7 ani era normal sa-ti fie frica!zambesc. Mie nu mi-a mai fost frica de mult!

- Ce prost esti. Aveam 7 ani, cand am patit ca tine, blondule, spun eu, ingrutandu-ma putin.

-Da!Am inteles din prima!zambesc. Dar oricum nu gasesc niciun motiv ca sa-mi fie frica de ceva!

- Nici mie nu mi-e frica, dar se mai intampla sa imi tremure mana. Tata, spune sincer cand el iese din spital, ca nu am chef sa tip si sa ma asfixiez pe aici, ii spun lui Skizzo.

S:Amandoi puteti pleca azi!spune Skizzo dezamagit.

- Ce tare! Strig bucuros, imbratisandu-l pe blond. Hai sa plecam de aici, ii spun si il sarut pe buze.

Ma pun pe gandit.
-De ce sa merg cu tine?il intreb serios fara vreo urma de zambet pe buze in timp ce-l priveam in ochi

- Vreau sa te ajut sa te vindeci si sa folosesti piciorul din nou. Ethan asculta-ma cu atentie te rog, il implor, privindu-l cu lacrimi in ochi.

-Se vindeca singur!imi dau ochii peste cap dupa prima propozitie. Zi!ii zic privindu-l in ochi dupa ce termina.

- Daca il lasi sa se vindece de la sine, vei ajunge in scam cu rotile. Ce nu intelegi ca nervul tau este mort! M-O-R-T! Mort, praf, caput si terminat. Daca ma lasi sa te ajut si sa faci exercitile care ti le spun eu, fara sa cartesti, in cel mult 6 luni vei fi capabil sa alergi cu el, ii spun foarte serios si pe un ton ridicat, ca sa inteleaga cat de grava este situatia lui.

Imi dau ochii peste cap.
-Bine!oftez.Skizzo n-ai putintica treaba?il intreb incercand sa scap de el.
S:Nu!da negativ din cap. Sa stii ca-s foarte liber!

- Parca as fi in puscarie, spun in japoneza. Hai Ethan sa plecam din spital, ca mi se face rau, numai cand aud numele de spital, ii spun, ridicandu-ma de pe pat.

-Stai putin!zambesc si dupa ma uit cu ochii mari la Skizzo rugandu-l din priviri sa plece.
Acesta pleaca pana la urma si il imbratisez puternic pe Ray dandu-i un sarut pe gat.
-Mersi!ii soptesc dulce.

- N-ai pentru ce, ii soptesc, pupandu-l pe crestet si imi lipesc fruntea de crestetul sau.

"Sa o spun?"ma gandesc privindu-l. " Fie ce-o fi!"imi spun in gand si trag adanc aer in piept.
-Ray!Stii... eu....
Nu puteam spune acele doua cuvinte si nu stiam de ce. Oricat de mult incercam ele nu-mi ieseau pe gura.
-T..incerc iar dar fara vre-un folos

- Je t'aime, ii spun lui Ethan in franceza, apoi il sarut pe frunte. Te iubesc, ii soptesc in ureche ca sa inteleaga.

"El poate!Eu de ce nu pot?"ma gandesc cand aud acele cuvinte din gura lui apoi mai iau o gura mare de aer si-l privesc in ochii.
-T...te iubesc!tip deodata. Na ca am spus-o!rasufla usurat.

Raman putin uimit de cuvintele care mi le-a spus, apoi zambesc pasional si il sarut pasional si tandru pe buze.

Ii accept sarutul strangandu-l puternic in brate.

Ii raspund la imbratisare si vreau sa adancesc sarutul, dar atunci se deschise usa salonului si pe ea intra tata.